Durere

Un tais prea ascutit ca sa pot sa il mai ocolesc asa cum o faceam inainte. Ma poti uri pentru ca ti-am fost alaturi, pentru ca te-am iubit cu toata fiinta mea, pentru ca te-am aparat si am avut incredere, ma poti uri pentru cine sunt si pentru cine vreau sa fiu, pentru ca nu vreau sa ma las influentata de tine si de felul in care tu vezi viata, ma poti uri pentru ca nu am vrut sa fiu asa cum mi-o cereai tu, cel care vrei totul numai pentru tine, al carui ego este mult mai mare decat iubirea pe care desi ma urasti inca ti-o port. Am devenit o piatra rece si vulnerabila, uitata intr-un colt de lume, singura intr-un spatiu gol, dar totusi aglomerat de voci si fete cunoscute si necunoscute, care trec rapid prin fata ochilor mei ca un film in derulare. Viata mea a devenit fragila, atarnand doar de firul de ata al iubirii care ma raneste. O reluare la nesfarsit care ma innebuneste pe zi ce trece si de fiecare data cand o privesc. Amintiri imi zboara prin minte incercand sa-mi aduca o ultima speranta in suflet, insa ele nu fac altceva decat sa lase rani adanci si un gust amar, pe care il voi simti mereu. O lacrima ce imi creeaza santuri grele pe obrajii stersi, atat de sarata si la fel de singura ca faptura mea care se agata de o bariera imensa a uitarii si care a facut greseala de a iubi. Ai simtit vreodata ca ceva inlautrul tau se sparge, se sfasie in mii de bucatele, ca un puzzle pe care nu-l mai poti face la loc ? Te-ai simtit vreodata acaparat de rutina si de durere, inafara lumii, o umbra singuratica pe o carare pustie, un pas uitat de timpul care a trecut prea repede, o soapta spusa in puterea noptii, dar care acum este doar o amintire ? Te-ai simtit vreodata in plus intr-o lume in care toti au un loc al lor, intr-o lume insa prea nebuna ca sa-si dea seama ca mai existi si care te lasa prada departarii ? Vrei vreodata sa fugi, sa fugi atat de repede incat nimeni sa nu-ti vada lacrimile ce-ti curg siroaie, incat sa vii si sa pleci la fel de rapid, pentru ca nimeni sa nu mai poata sa-ti reproseze ca viata ta e o greseala, ca tu esti o greseala ? Vrei vreodata sa tipi atat de tare, pentru ca nimeni din jur sa nu mai auda nimic, doar tu sa-ti poti intelege gandurile si sentimentele ce-ti strapung inima ca o sageata insangerata ? Nu ! Nu te-ai simtit niciodata ranit, pierdut intr-un haos de unde nu mai poti iesi, lasat undeva intr-un intuneric adanc si rigid, pasat dintr-o parte in alta ca pe o minge desumflata la maxim, uitat pe marginea unei prapastii fara fund, un abis al greutatilor si al terorii si sa nu fie nimeni acolo undeva in spate sa te salveze de o cadere spre pierzanie, care sa te ia de mana, sa te traga inapoi spre lume si sa-ti spuna ca meriti sa fi aici undeva. Ai vrut vreodata sa fi altcineva, un altcineva mai bun, pentru ca stii ca tu cu imperfectiunea ta, poti rani pe ceilalti asa cum ai fost si tu ranit ? Te-ai saturat vreodata de cuvintele grele pe care ti le spun mii de persoane, si care iti rasuna in minte ca un avertisment, care te imping inapoi in coltul tau nestiut de nimeni ? Ai obosit sa mai asculti vorbe spuse doar pentru a fi spuse, sa vezi zambete false pe niste fete egoiste, sa vezi lumea ca este fericita intr-un mod fals, cand tu sangerezi pe dinauntru, cand picaturile ce-ti invelesc trupul sunt impietrite de aceiasi suferinta pe care inca o simti, de pumnalul infipt direct in inima, care te vlaguieste din ce in ce mai mult ? Te-ai uitat vreodata in jur cu ochii impaienjeniti de o fibra subtire care nu te lasa sa vezi mai departe de extrior, de acel ambalaj invizibil pe care toti si-l creeaza, pentru ca toti au devenit prea dependenti de el si nu mai au cum sa si-l dea jos ?
Nu te-ai intrebat niciodata aceste lucruri, nici macar pentru o secunda nu te-ai gandit la suferinta pe care o provoci prin indiferenta ta. Doare… doare foarte tare. Cu cat impingi pumnalul din inima mea, cu atat mai mult ma lasi fara vlaga, fara nicio putere de a mai continua sa fiu eu, ma lasi singura, uitata de vreme, intr-un corp prea slabit , cu un suflet prea sleit de patima vietii amare. Indoiala mi-a acaparat fiinta, neincrederea in fortele proprii a inceput sa se accentueze, neputinta de a realiza ce vreau a disparut in neant, izvorul pasiunii mele, al dorintei nestramutate, a secat demult, fantana fericirii care odinioara picura zambete, acum nu mai are cu ce sa stropeasca, ochii mei o data plini de sclipiri sunt acum dusi departe, in umbra tristetii si a timpului prea repede trecut, buzele mele o data moi sunt acum aspre de arsita suferintei, obrajii mei imbujorati au devenit pali, mati, fara nicio culoare, intregul meu trup se sfasie parca, aruncat intr-o gaura imensa si rece, o picatura prea grea pentru a o mai putea duce. Ai facut ce ai vrut din mine. Ai reusit sa faci ce ti-ai proprus, poate, din prima zi cand mi-ai rostit cuvintele eterne : « Te iubesc », cand m-ai sarutat si mi-ai promis ca-mi vei fi alaturi. O data cu fiecare moment in care dragostea ta falsa si mincinoasa se arata, eu ma stergeam dintr-o carte cu pagini goale, nu mai ramanea nimic din acest volum, doar niste ramasite ale creionului ce odata a scris povestea noastra.
Dar nu o sa te mai las sa-mi faci asta.